:) Admiterea

Maine se face un an de la admiterea mea la facultate. Maine ca an, ca zi de saptamana, dar nu ca data calendaristica.
Maine aveam sa fiu foarte emotiva, iritabila, mai ales cand tata mai facea misto de mine incercand sa ma faca sa zambesc, avea sa-mi faca poze multe multe, like before and after, ca sa nu mai spun de figura mea preistorica, plina de oboseala de la sute de grile, ochii mei mai de catel ce cereau ca totul sa se termine cat mai repede. Admiterea in sine nu a fost grea, dar asteptarea a fost groaznica. Nu am luat nota maxima, pt ca trebuia ca eu sa fac o greseala undeva. Si am stiut de greseala, stiu si acum, si voi stii pana voi muri. La naiba cu intrebarea aia, nu stiu de ce trebuia sa mai aleg intr-o litera. Dar macar am o alintare : am ghicit punctajul maxim primit pe toate grilele : 120. Intrebarea gresita m-a costat 2 puncte. Stiu ca trebuia sa-mi iasa o anumita nota, dar punctajul a fost ceva mai ingaduitor. Castigasem 2 sutimi in plus. Mare branza.
Dar pana atunci trecusem prin toate starile, de-mi venea sa arunc cartea pe geam, sa dau foc foilor, sa rontai creioanele si sa daruiesc altora dureri de cap. In cele din urma, eu m-am enervat singura, degeaba. De ce?
Dar eram la buget! Din prima. Si asa nu mai aveam alta optiune, ca sa nu mai zic de dosar. Nu avea rost sa-mi stresez inteligenta si mai mult. Aveam sa intru unde vroiam. Asa a fost.
Doar ca na.. mai exista o mama care vroia sa dau si la Sibiu. Bine ca nu am dat. Nu a fost consumata in plus materia cenusie.
Cam asa.

Voi cum v-ati simtit la admitere?
Dar senzatia de dupa? Poate de dinainte? A meritat? Anul asta studentesc v-a schimbat in vreun fel? Mai vreti facultate? :))